Cum afectează o rădăcină rezistentă la antibiotice substanțele dezinfectante?

Rădăcinile rezistente la antibiotice nu semnifică rezistența la substanțe chimice. Aceste bacterii și-au dezvoltat o rezistență la antibiotice în legătură cu situațiile de spitalizare a oamenilor. Aceasta nu implică că respectivele rădăcini sunt rezistente la dezinfectarea cu substanțe chimice. Substanțele chimice sunt testate, în prezent, împotriva rădăcinilor rezistente la antibiotice, cum ar fi VRE, MRSA, etc. Acestea sunt indicate pe etichete.

Există diferite opinii în cadrul comunității științifice cu privire la dacă utilizarea excedentară a substanțelor dezinfectante poate conduce la rezistența la substanțe chimice. O cercetare efectuată la nivelul literaturii în domeniu a arătat că există mai multe studii publicate care au sugerat că anumite substanțe chimice de dezinfectare, cum ar fi compușii de amoniu cuaternar, lasă un reziduu activ pe suprafețe, care poate conduce la rezistență.

Unele produse lasă un ingredient rezidual activ pe suprafețe. Producătorii pretind că acest reziduu este important pentru activitatea biocidă continuă.

Ingredientele reziduale active lăsate de substanțele antimicrobiene sunt eficiente doar în stare umedă. Suplimentar, aceste reziduuri pot contribui la rădăcinile microorganismelor rezistente la substanțe chimice.

De ce este important ca substanțele dezinfectante să nu conțină COV?

Compușii Organici Volatili (COV) sunt compuși care conțin cel puțin un atom de carbon, excluzând monoxidul de carbon și dioxidul de carbon, care se evaporă rapid în atmosferă. COV includ o gamă largă de substanțe individuale, din mai multe clase de substanțe, cum ar fi hidrocarburile, halocarburile și oxigenații.

Principalele surse de emisii COV sunt solvenții organici utilizați în multe produse de larg consum și comerciale, cum ar fi deodorantele pentru subraț, produsele de curățare și dezinfectare, vopselele pentru exteriorul caselor, și cernelurile comerciale pentru tipografii, în cadrul activităților din sectorul transporturilor, cum ar fi gazele de eșapament eliminate de autovehicule și camioane, diverse procese industriale, cum ar fi producerea substanțelor chimice, și arderea lemnului în case, pentru scopuri comerciale sau ca și combustibil. Chiar dacă nu toate componentele COV își au originea în surse realizate de om, în zonele mai populate și industriale, emisiile realizate de oameni sunt predominante.

Utilizarea solvenților COV este a doua sursă importantă de emisii COV eliberate de oameni în atmosferă, în majoritatea regiunilor din Europa.

Care este diferența dintre BHP și H2O2 care poate fi achiziționat de la o farmacie?

Peroxidul de hidrogen achiziționat de la o farmacie este o soluție cu concentrație 7% amestecată cu apă. Cercetătorii au desfășurat activități timp de mulți ani pentru a găsi un mod de a amesteca alte ingrediente în această soluție de apă și peroxid de hidrogen și pentru a crea un produs viabil din punct de vedere comercial și eficient.

BHP este o formulă alcătuit din peroxid de hidrogen, surfactanți și alte ingrediente inerte care conduc la obținerea unei cantități mai mici de ingrediente active, pentru performanțe mai bune de curățare și eliminare rapidă a microbilor decât peroxidul de hidrogen cu concentrație 7% combinat cu apă (la diluarea BHP pentru utilizarea în scopul curățării suprafețelor din mediu, ingredientul activ are o concentrație < 2%).

Multe produse de curățare și / sau dezinfectare de pe piață au parfumuri plăcute, cum ar fi citrice, limetă, etc. BHP de ce nu are niciun miros?

Motivul pentru crearea unui produs fără parfum este de a evita mascarea mirosurilor neplăcute. În majoritatea cazurilor, parfumul unei substanțe de curățare și dezinfectare are efectul de a masca mirosul substanțelor chimice și, în final, al camerei sau unității. “Curat” semnifică lipsa oricărui miros, adică absența oricărui miros neplăcut datorită absenței oricăror materiale care l-ar putea produce. Atunci când curățați și dezinfectați cu ajutorul BHP, nu există niciun parfum care să mascheze curățenia. Camera sau unitatea dvs. va mirosi, în final, doar a curat.

Adăugarea parfumurilor care conțin, de multe ori, Compuși Organici Volatili (COV) la produsele de curățare și dezinfectare este, de asemenea, una dintre principalele cauze de sensibilitate la parfumuri și afectează negativ calitatea aerului din interior. Prin crearea unui produs care nu conține parfum, există mai puține reacții negative la utilizatorii finali, mai puține plângeri ale celor care ocupă unitatea unde se utilizează BHP și, de aceea, BHP este, din punct de vedere al sănătății și siguranței muncii, un produs mai bun de utilizat.

Cum afectează COV mediul înconjurător?

Atunci când elementele COV sunt eliberate în atmosferă, acestea pot lua parte la reacții fotochimice atmosferice de formare a ozonului la nivelul pământului și a materiilor particulate. Acești doi poluanți ai aerului sunt principalele ingrediente ale smogului și au efecte grave asupra sănătății canadienilor, inclusiv mii de decese premature, internări în spital și vizite la unitățile de primiri urgențe în fiecare an.

Aproape întreaga cantitate de ozon de la nivelul pământului și o cantitate de ordinul a două treimi din materiile particulate se formează în atmosferă prin reacții ale substanțelor precursoare, COV fiind una dintre cele mai semnificative. În consecință, reducerea nivelurilor atmosferice de materii particulate și ozon trebuie realizată prin reducerea precursorilor, așa cum sunt COV.

COV afectează sănătatea oamenilor?

Efecte negative asupra sănătății pot apărea atunci când COV sunt eliberați în atmosferă și iau parte la reacțiile fotochimice atmosferice care conduc la formarea ozonului de la nivelul pământului și a materiilor particulate. Acești doi poluanți ai aerului sunt principalele ingrediente ale smogului și au efecte grave asupra sănătății europenilor, inclusiv mii de decese premature, internări în spital și vizite la unitățile de primiri urgențe în fiecare an. COV reprezintă una dintre principalele substanțe precursor care conduc la formarea atmosferică a ozonului de la nivelul pământului și materiilor particulate.

Domeniul de aplicare al substanțelor care pot fi caracterizate ca COV este extrem de vast. Acțiunile de pe ordinea de zi a Comisiei Europene au în vedere eliminarea acestor substanțe utilizate ca și componente ale solvenților din produsele de larg consum și comerciale. Acțiunile de pe ordinea de zi nu reprezintă un răspuns la hotărârea ca acești constituenți ai solvenților COV constituie un risc direct la adresa sănătății umane, ci, mai mult, faptul că la momentul evaporării în atmosferă, aceștia pot trece prin reacții fotochimice care conduc la formarea ozonului de la nivelul pământului și a materiilor particulate.

De ce există rezistența încrucișată între anumite substanțe chimice clasice și antibiotice?

Majoritatea substanțelor dezinfectante și biocide din prezent conțin substanțe chimice care au anumite efecte asupra microbilor și reproducerii lor, prin intermediul mecanismului de acțiune biocid. În unele cazuri, expunerea repetată la substanțe biocide cu un anumit mecanism de acțiune face bacteriile să tolereze mai bine substanțele biocide care includ același mecanism de acțiune. Aceasta se numește rezistența antimicrobiană la biocide. Microbii dezvoltă o rezistență la anumite ingrediente active antimicrobiene sau, mai corect, la mecanismele lor de acțiune. Această rezistență antimicrobiană poate fi cauzată de utilizarea substanțelor biocide (substanțe antimicrobiene neinvazive) și de antibiotice (substanțe antimicrobiene umane sau substanțe antimicrobiene medicinale).

De când a fost înregistrat efectul substanțelor biocide asupra rezistenței la antibiotice?

S-a dovedit doar recent că rezistența cauzată de (concentrații sub-inhibitoare ale) substanțelor biocide pot crea o rezistență și la antibiotice. Această descoperire este alarmantă și are un efect direct asupra sănătății umane și prevenirii infecțiilor.

Substanțele dezinfectante chimice clasice care conțin compuși de amoniu cuaternar produc rezistența la antibiotice?

Cel mai utilizat grup de substanțe chimice este cel numit al compușilor de amoniu cuaternar, așa-numiții CAC. Se cunoaște de mult timp faptul că acești compuși de amoniu cuaternar pot conduce la rezistența antimicrobiană. Am atașat câteva cercetări relevante care dovedesc acest fapt. Efectul cauzează dezvoltarea organismelor rezistente. Prin ea însăși, aceasta este o descoperire foarte alarmantă și trebuie să aibă consecință grave pentru utilizarea compușilor de amoniu cuaternar pentru controlarea infecțiilor și prevenirea acestora, mai ales în situațiile când sunt prezenți indivizi slăbiți (în spitale, săli operatorii, departamente de primiri urgențe, ambulanțe, unități de îngrijire a vârstnicilor, unități de îngrijire pe termen lung, școli și grădinițe).

Totuși, cercetările recente au indicat că acești compuși de amoniu cuaternar nu doar că produc rezistența la substanțe dezinfectante sau biocide, ci și la antibiotice. Acest fapt aduce un alt risc și este și mai important pentru medicii din domeniul prevenirii infecțiilor. Publicarea recentă a articolului din renumitul jurnal științific internațional Microbiologie, intitulat “Efectul concentrații sub-inhibitoare de clorură de benzalkonium asupra competitivității Pseudomonas aeruginosa crescută în medii de cultură continue” (Paul H. Mc Cay et. al, 2010) a furnizat dovezi covârșitoare și alarmante. Cercetătorii au descoperit că expunerea la clorură de benzalkonium (BCK, un compus de amoniu cuaternar) are un efect direct asupra rezistenței Pseudomonas aeruginosa. La sub 30 de generații (aceasta semnifică mai puțin de 1 lună), Concentrația Minimă Inhibitoare (CMI, cea mai mică concentrație a unei substanțe antimicrobiene care va inhiba creșterea vizibilă a unui microorganism după incubația peste noapte) sporește cu un factor de 12 (1200%), de la 25 mg / l la peste 300 mg / l, iar CMI a unui număr de antibiotice a crescut substanțial (de 256 ori) în timpul aceleiași perioade.

Care este noua problemă cu infecțiile nozocomiale?

Datele furnizate de Servicii Naționale de Sănătate (NHS) din Marea Britanie:

– Au existat 36.097 infecții cu Clostridium difficile raportate în Anglia în perioada 2008 – 2009 (pacienți cu vârsta peste 2 ani).

– Saniswiss oferă alternative de dezinfectare eficiente și cu acțiune rapidă care nu afectează mediul înconjurător și utilizatorii, prin folosirea tehnologiilor foarte avansate și pe baza cercetărilor științifice extinse și dovezilor acestora.

– Formulele Saniswiss se centrează pe substanța peroxid de hidrogen care nu are efecte negative, a cărei putere naturală de dezinfectare este sporită de tehnologiile noastre brevetate în vederea obținerii eficienței necesare la concentrații deja mai mici.

– Această combinație unică de lipsă a efectelor negative și eficiență permite utilizarea produselor noastre în aplicații noi și existente, fără pericolele aduse de substanțele chimice clasice. Cu Saniswiss, aceasta se poate realiza.

– Cifrele privitoare la infecțiile transmise prin sânge MRSA au indicat că au existat 2.933 cazuri raportate în Anglia, în perioada 2008 – 2009.

– Din ianuarie până în martie 2009, au existat 262 de diagnosticare a infecțiilor cu norovirus raportate de 43 unități NHS. Un total de 82% din cazurile de infecții au condus la o formă de închidere a secțiilor spitalicești, cu 2.814 pacienți și 747 membri ai personalului raportați a fi fost afectați ca parte a acestor episoade. Peste 4.000 zile de spitalizare au fost pierdute.

Rezistența la antibiotice este un principiu motor important pentru costurile asociate infecțiilor nozocomiale deoarece acestea sunt dificil sau imposibil de tratat fără antibiotice. Costul infecțiilor nozocomiale totalizează miliarde de Euro pe an doar în Europa. Acesta este echivalentul a zeci de mii de zile de spitalizare pierdute.

Exemplele rădăcinilor rezistente sunt MRSA, VRE, MR-TBC și ESBL descoperit recent a produce rădăcini (Olanda), în principal Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae. În anumite țări, cum ar fi Germania, norovirusul și Clostridium difficile sunt cauze importante ale episoadelor de infectare. Atunci când substanțele biocide nu contribuie la rezistența microbilor la antibiotice, așa cum a fost dovedit de cercetările recente, este recomandată o tranziție imediată la substanțele biocide cu un mecanism de acțiune diferit în mare măsură de antibioticele comune, sau la substanțele biocide care au un mecanism de acțiune oxidativ.

Dar cu privire la așa-numitul efect rezidual ca efecte de promovare a compușilor de amoniu cuaternar?

Compușii de amoniu cuaternar lasă, pe suprafețe, un așa-numit reziduu cu concentrație sub-inhibitoare. Anumite companii promovează în mod activ compușii de amoniu cuaternar ca având un efect rezidual de 24 ore, 48 de ore sau 7 zile. Acest efect rezidual pe termen lung este un efect secundar periculos care conduce la rezistența antimicrobiană și care poate chiar să conducă la rezistența organismelor la antibiotice.

Substanțele dezinfectante chimice clasice care conțin clorhexidină cauzează rezistența încrucișată la antibiotice?

Nu doar acești compuși de amoniu cuaternar produc o rezistență încrucișată negativă între substanțele biocide și antibiotice. În alte cercetări (a se vedea documentele atașate), s-a dovedit că rezistența încrucișată există între clorhexidină (CHX) și anumite antibiotice, cum ar fi cele de tipul betalactam, chinolone și aminoglicozide. Rezistența combinată la antibiotice și substanțe biocide poate fi presupusă de un tip similar de acțiune a ambelor tipuri de agenți. CHX și compușii de amoniu cuaternar acționează prin deteriorarea straturilor celulare exterioare și traversarea peretelui celulare sau membranei celulare, iar apoi atacarea membranei citoplasmice sau interioare a bacteriilor, cauzând o scurgere a constituenților intracelulari. Schimbările produse la nivelul membranelor exterioare sau interioare, dar și a pompelor de eflux au fost implicate în rezistența bacteriană la substanțe biocide și antibiotice. Compușii de amoniu cuaternar au, de asemenea, un efect presupus asupra mecanismelor de transport și mecanismelor de perpetuare a microbilor.

Ce se poate spune despre compușii de amoniu cuaternar și clorhexidina în practică?

Compușii de amoniu cuaternar și clorhexidina sunt promovați datorită activității lor în concentrații reduse, care rezultă din diluarea la o rată mare a compușilor de amoniu cuaternar și din efectul lor rezidual. Este clar, din datele investigate prezentate aici, că ratele de diluare mari (care conduc la concentrații active foarte mici) și efectul rezidual constituie o combinație periculoasă pentru substanțe cum ar fi compuși de amoniu cuaternar și clorhexidina. Compușii de amoniu cuaternar sunt utilizați, de cele mai multe ori, pe suprafețe dure și podele și rămân prezenți acolo timp de mai multe zile sau chiar săptămâni, existând concentrații sub-inhibitoare. CHX este utilizat în mod frecvent pentru produsele de spălarea mâinilor și antiseptice pentru mâini. CHX este prezent pe piele timp de multe ore și contribuie, de fapt, la rezistența microbiană, inclusiv la rezistența la antibiotice.

Saniswiss utilizează ingrediente oxidative în cadrul tehnologiei sale BHP?

Ingredientele active oxidative, cum ar fi clorul, iodul, ozonul, acid peracetic și peroxidul de hidrogen nu produc acest efect al rezistenței încrucișate și este recomandat ca acestea să fie folosite pentru toate scopurile unde există indivizi vulnerabili.

Totuși, iodul are un efect colorant important (negativ), ceea ce face această substanță relevantă doar pentru anumite aplicații la nivelul pielii. Ozonul este un gaz și deci, este foarte nepractic, iar clorul este corosiv și are efecte negative asupra mediului înconjurător și siguranței utilizatorilor. Peroxidul de hidrogen și acidul peracetic sunt corozivi în concentrații mai mari. Acidul peracetic are un miros specific și neplăcut, fiind periculos și iritant pentru sistemul respirator. Mai mult, ambele substanțe, acidul peracetic și clorul sunt nocivi pentru piele și ochi.

Care este cea mai bună soluție de ales pentru prevenirea riscului rezistenței încrucișate la antibiotice a microorganismelor?

Saniswiss prezintă date independente prin care se dovedește că expunerea microorganismelor la compușii de amoniu cuaternar și clorhexidină produce rezistența acestora la mai multe antibiotice utilizate în mod normal. Se recomandă trecerea, în mediile critice, la substanțe biocide cu mecanisme de acțiune diferite sau substanțe biocide oxidative pentru evitarea dobândirii rezistenței. Utilizarea compușilor de amoniu cuaternar și clorhexidinei sporește, în mod real, riscul de rezistență la antibiotice a microorganismelor. Acest aspect este contraproductiv pentru prevenirea infecțiilor și controlarea acestora și ar trebui să conducă la consecințe pentru utilizarea (din abundență) a substanțelor dezinfectante chimice clasice care conțin compuși de amoniu cuaternar și clorhexidină, atunci când nu poate fi asigurată nicio formă de sterilizare după utilizarea substanțelor antimicrobiene.

Biosubstanța igienizantă Saniswiss este soluția pentru rezolvarea tuturor problemelor privitoare la rezistența încrucișată mulțumită nivelului redus de peroxid de hidrogen și a modului său de acțiune oxidativ.